1. Acasă
  2. Zona, acces & cazare

Zona

Suceava (în germană Sedschopff, Sutschawa, Suczawa sau Sotschen) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Suceava, România. Localitatea se află în sudul regiunii istorice Bucovina (cu excepția cartierului Burdujeni). Orașul este situat în Podișul Sucevei, pe cursul râului cu același nume, la 21 km distanță de vărsarea în Siret.

Suceava se numără printre cele mai vechi și mai importante așezări ale României. A fost atestată documentar în anul 1388, în vremea în care domn al Moldovei era Petru al II-lea Mușat, cel care a mutat capitala de la Siret la Suceava. A îndeplinit rolul de capitală a Principatului Moldovei timp de aproape două secole, până în 1565. Istoria așezării se leagă de numele câtorva dintre cei mai cunoscuți voievozi ai Moldovei, precum Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Petru Rareș. Între 1774 și 1918, Suceava a fost un oraș în Imperiul Austriac (ulterior Austro-Ungaria), făcând parte din Regatul Galiției și Lodomeriei și Ducatul Bucovinei. În această perioadă, a îndeplinit rolul de localitate de frontieră austro-ungară cu Regatul României.

În secolul al XX-lea, orașul se extinde prin înglobarea localităților limitrofe Burdujeni și Ițcani, devenite cartiere. În perioada comunistă, are loc un amplu proces de industrializare a Sucevei, a cărei populație crește de peste zece ori.

Nu poți să vii în Suceava și să nu vizitezi monumentele istorice și tradiționale care sunt atât de bine administrate și promovate de Muzeul Bucovinei

”Istoria înfiinţării muzeului sucevean începe acum mai bine de 100 de ani. La 4 ianuarie 1900, câţiva intelectuali suceveni înfiinţează Societatea „Muzeul” cu scopul de a păstra şi valorifica pentru public vestigiile istorice ale oraşului. Această iniţiativă a apărut în momentul în care la Cetatea de Scaun a Sucevei se realizau ample lucrări de curăţare a ruinelor sub conducerea arhitectului Karl A. Romstorfer, cu acest prilej fiind descoperite numeroase obiecte medievale. Dorinţa ca piesele descoperite să rămână la Suceava l-a făcut pe profesorul Iosif Fleişer să solicite deschiderea unui muzeu la Suceava, ca sucursală a celui înfiinţat la Cernăuţi.”

Și dacă tot am pomenit de Cetatea de Scaun a Sucevei, cea care reprezintă punctul de plecare și sosire al tuturor celor ce ni se alătură la Maraton, trebuie să vă spunem că ar fi mare păcat să nu o vizitați!

În imediata apropiere se află Muzeul Satului Bucovinean unde puteți vedea și simți viața normală a țăranului, cu obiceiuri, meserii și meșteșuguri. Alături de gospodăriile formate din case și anexe, amplasate de-a lungul ulițelor, în vatra satului, ca centru polarizator al vieții comunității, se regăsesc biserica și clopotnița, crâșma și școala.

Dacă mai aveți timp și putere după ce ați alergat și v-ați ospătat alături de toți cei ce au ales să ”Alerge pentru viață”, vă recomandăm să vizitați, după preocupări și vrere, Muzeul de Stiințele Naturii,Hanul Domnesc sau Casa memorială ”Simion Florea Marian”.

Dacă ați venit de la Bistrița sau Cluj, ar fi păcat ca în drumul vostru să nu vă abateți câțiva kilometri (vreo 6 km de la Ilișești) ca să vedeți Casa Memorială a creatorului faimoasei baladei - Ciprian Porumbescu. In Gura Humorului puteți trece prin Parcul Ariniș sau pe la Muzeul Obiceiurilor populare. Neapărat trebuie să treceți pe la Mănăstirea Voroneț ca să încheiați cu o rugăciune pentru suflet

Dacă vii dinspre Iași, Neamț sau de mai departe, să știi că în Fălticeni, orașul lui Grigore Vasiliu Birlic, se poate vizita Muzeul de Artă ”Ion Irimescu” sau Muzeul Apelor ”Mihai Băcescu”, de ce nu Galeria Oamenilor de Seamă sau Casa Memorială ”Mihail Sadoveanu”

Dacă vrei să îți iei un răgaz și să mai poposești prin zona Bucovinei, renumită pentru mănăstirile și bisericile cu o arhitectură specială și cu încărcătură istorică deosebită, nu uita să vizitezi Mănăstirea Dragomirna, Mănăstirea Putna, Mănăstirea Sucevița, Mănăstirea Moldovița și multe altele la fel sau mai puțin cunoscute

Acces

Adresă: Aleea Cetății, Suceava

  • 145 km din Iași
  • 192 km din Bistrița
  • 300 km din Cluj Napoca
  • 43 km din Botoșani
  • 100 km din Piatra Neamț
  • 36 km din Rădăuți
  • 110 km din Vatra Dornei
  • 24 km din Fălticeni
  • 43 km din Siret
  • 440 km din București

Cazare Suceava

COMUNA MITOCU DRAGOMIRNEI

Mitocu Dragomirnei este o comună în județul Suceava, Bucovina, România, formată din satele Dragomirna, Lipoveni, Mitocași și Mitocu Dragomirnei (reședința). Se află la 8 km nord de municipiul Suceava.

Comuna Mitocu Dragomirnei reprezintă un model de convețuire interetnică, pe teritoriul comunei trăiesc comunități de români, țigani (romi) și comunitatea de ruși lipoveni.

De asemenea, la nivelul comunei convețuiec liniștite mai multe culte religioase (Creștini ortodocși, Adventiști, Penticostali și Catolici).

Este o comună foarte dezvoltată, bogată în antreprenori și producători locali. Veți găsi fructe și legume bio, pâine cu maia, prăjituri, torturi, plăcinte, zacuscă, produse lactate și alte specialități locale.

În comună, veți putea petrece timpul liber la cele două Centre de echitație, la iazurile din comună, la zonele de agrement sau la pensiunile cu specific tradițional. De asemenea, comuna oferă peisaje de vis și plimbări pe traseele din pădurea ce înconjoară comuna din 3 părți.

Obiective turistice:

Mănăstirea Dragomirna

 

Mănăstirea Dragomirna este un complex mănăstiresc fortificat din România, construit în perioada 1602-1609 în satul Mitocu Dragomirnei din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Ea este situată în apropierea pădurii Dragomirna, la o distanță de 12 km nord de orașul Suceava. Biserica mănăstirii are hramul Pogorârea Sfântului Duh (sărbătorit în duminica de la 50 de zile după Paști).

Mănăstirea Dragomirna a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 305. Ansamblul mănăstiresc este format din cinci obiective:

De asemenea, pe listă este inclusă la numărul 304 și Biserica "Sfinții Enoh, Ilie și Ioan Teologul” - Dragomirna Mică, construită în anul 1602 și având codul SV-II-m-A-05576. Aceasta se află în afara incintei complexului mănăstiresc, dar aparține de Mănăstirea Dragomirna, fiind biserica cimitirului monahal.

 

Biserica de lemn "Sf.Cuvioasa Parascheva" Mitocaș

O construcţie veche de mai bine de două secole

Potrivit consemnărilor din istoricul parohiei, până la 1792, în sat nu a existat biserică. Tocmai de aceea, localnicii obişnuiau să se ducă să se roage în mănăstirile din împrejurimi: la Burdujeni şi la Dragomirna. „Observând această mare lipsă, între anii 1792-1794, Vasile Calmuţchi, vechilul Mănăstirii Burdujeni, rudă cu mitropolitul Gavriil Calimachi, construieşte această biserică, înzestrând-o cu toate cele de trebuinţă“, explică pr. Luca.

Totuşi, există unele date ce plasează anul construirii bisericuţei ceva mai înainte. Astfel, o inscripţie de pe icoana Mântuitorului de pe catapeteasmă, precum şi alte obiecte vechi, păstrate în biserică, sunt argumente în favoarea anului 1789, ca an al ridicării lăcaşului.

În bisericuţa de lemn s-a slujit constant până în 1995, când s-a sfinţit o biserică nouă, de zid. De atunci, aici se mai oficiază slujbe doar o dată pe an, la hram, de Sfânta Parascheva (14 octombrie). 

Mica biserică este construită din bârne de stejar, cioplite cu barda şi îmbinate „în coadă de rândunică“. Iniţial a fost aşezată direct pe pământ. Abia în anii 1955-1956 a fost ridicată cu cricul, i s-a turnat o temelie de piatră şi a fost aşezată la loc. Deasupra pereţilor de bârnă, acoperişul se sprijină pe console frumos lucrate.

Fântâna doamnei

Fântâna Doamnei” se află în partea de nord a Mănăstirii Dragomirna, ctitoria Mitropolitului Anastasie Crimca (1602, 1607-1609), la o distanță de circa un kilometru, lângă pârâiașul Dragomirna, ce curge la vale încet, cu apa sa limpede cum îi cristalul, și lângă drumul ce duce din satul Dragomirna în pădure, oprindu-se în poienița cu „Trei meri”, la fostul hotar între România și Austria, când Nordul Moldovei a fost răpit de Imperiul Austro-Ungar, la 1775.

În „Legende istorice din Bucovina”, publicate de Simion Florea Marian, locurile unde se află astăzi Mănăstirea Dragomirna și satele Mitocu Dragomirnei și Lipoveni erau doar păduri. În ziua întâi a lunii mai, de Armindeni, și la Duminica Mare, când Țara Moldovei nu era în război, pe aceste locuri atât de frumoase venea chiar domnul Ștefan cel Mare, împreună cu familia, nelipsind doamna sa Elena și curtenii. În legendă se spune că soției lui Ștefan cel Mare, pe numele Elena, îi plăcea apa dintr-un izvor.

Biserica Ortodoxă pe rit vechi Lipoveni

Lipovenii, etnici de origine rusă și creștini ortodocși de rit vechi, au în județul Suceava un sat numit astăzi „Lipoveni” (comuna Mitocu Dragomirnei). Iniţial localitatea s-a numit Sakalințî, după locul de unde și-au tras rădăcinile primii staroveri ce s-au stabilit pe pământurile mănăstirii Dragomirna.

Istoricii susțin că în Bucovina de astăzi s-au stabilit ruși prigoniți de aparatul opresiv al Imperiului Țarist și al patriarhului Nikon, încă din ultimele decenii ale secolului al 17-lea. Primul document care atestă prezența rușilor staroveri în principatele române datează din 1742 și reprezintă o petiție adresată domnului Moldovei de către locuitorii din Sakalințî în care ei susțin că sunt împământeniți aici din 1724. Mai târziu au primit în proprietate pământ din care au reușit să-și asigure traiul, și astfel au constituit o comunitate compactă înconjurată de pădure, dealuri și mai târziu mărginită de un lac de acumulare la a cărui construcție au participat chiar ei.

Etnicii ruși din Lipoveni, în mod tradițional, sunt cunoscuți drept buni grădinari, au numeroasele sere, livezi și îi vezi prin piețe cu fructe, legume și zarzavaturi. Sunt viticultori, pomicultori și pricepuți constructori de case și acoperișuri de stuf. În cei aproape 300 de ani de când au sosit aici, lipovenii s-au străduit să-și păstreze identitatea etnică prin limbă, credința ortodoxă de rit vechi și obiceiuri din patria de origine.

Rezervația de fag de la Dragomirna

Rezervația de fag de la Dragomirna se află pe teritoriul comunei Mitocu Dragomirnei și face parte din trupul de pădure Chilia, fiind situată la o altitudine care variază între 380–450 m.

La această rezervație se poate ajunge pe 2 trasee:

  • Drumul comunal Suceava– Mănăstirea Dragomirna, până la mănăstire și apoi urmând drumul cunoscut sub numele de “Trei meri” pe o distanță de 1,6 km până la rezervație.
  • Pe DN2Suceava – Siret, până la intersecția cu satul Pătrăuți, se trece de localitate și pe drumul forestier “Trei meri” se ajunge la rezervație.

Arboretul din rezervație are o proveniență naturală în proporție de 97%. Cea mai importantă intervenție silvică din acest perimetru a avut loc între anii 1875-1880, când s-au plantat puieți de molid, larice și pin silvestru. În jurul anului 1890, s-a plantat un hectar cu stejar și paltin. Marea majoritate a arborilor au vârste cuprinse între 110-130 de ani. Acestei rezervații i s-a dedicat un studiu monografic, Fagetum Dragomirna, apărut în volumul V din “Studii și comunicări de ocrotire a naturii”, autor regretatul dr.ing. Petru Brega.

Fauna este tipică pentru zona împădurită colinară.

Suprafața rezervației este de cca. 134,80 ha.

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Mitocu Dragomirnei - construită în perioada 1820-1825

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Mitocu Dragomirnei a fost construită în perioada 1820-1825. În decursul timpului, biserica a suferit mai multe reparații și modernizări. Ea a fost dotată în 1849 cu un nou iconostas.

După cum atestă șematismele Episcopiei Bucovinei, Parohia Mitocu Dragomirnei avea în 1843 un număr de 1.357 enoriași, păstoriți de preotul paroh Vasile Grigorovici. Comunitatea ortodoxă din sat a crescut, iar în 1876 numărul enoriașilor ajunsese la 2.136, paroh fiind Ștefan Comoroșan. În anul 1889 a fost numit ca paroh pr. Nicolae Totoescul, născut în 1844 și hirotonit preot în 1874. Acesta păstorea comunitatea din Mitocu Dragomirnei și în 1907.

Arhitectura bisericii

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Mitocu Dragomirnei are formă de navă, cu absida altarului de formă semicirculară, decroșată față de restul construcției, și cu un turn-clopotniță de formă pătrată deasupra pridvorului. Acoperișul edificului are o învelitoare din tablă zincată.

În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar.

Biserica romano-catolică din Mitocu Dragomirnei - construită în 1894

Biserica romano-catolică din Mitocu Dragomirnei a fost construită în anul 1894 de către comunitatea germanilor de religie catolică din satul Mitocu Dragomirnei (în germană Mitoka-Dragomirna), aflat pe atunci în Ducatul Bucovinei. La momentul acela, în satul Mitocu Dragomirnei locuiau mulți etnici germani.

Biserica a fost construită în apropiere de școală, de biserica ortodoxă și cimitir. Ea are hramul Înălțarea Sfintei Cruci (sărbătorit la 14 septembrie).

În prezent, în Biserica romano-catolică din Mitocu Dragomirnei sunt celebrate liturghii doar de sărbătoarea hramului, în restul timpului rămânând închisă.

Cazare Mitocul Dragomirnei

© Copyright 2019 Salvati Copiii, Filiala Suceava. Toate drepturile rezervate.